E atat de mizerabil Bucurestiul asta, incat, pana si apa miroase a transpiratie.Iesi pe strada,bantui prin oras ... atmosfera din mijloacele de transport e intrebatoare.
Vine un cersetor, te gandesti oare are un sef care-l pune sa faca asta? Ramai in dubii. Ti se face mila.Te gandesti sa-i dai bani de o paine sau nu? Mai bine iti imaginezi ca fiecare cersetor e un Dumnezeu, ca intr-o pilda si o sa ai o satisfactie dupa c ii dai nijte marunt. Oare care e poveste fiecarui cersetor? Ei au filmul lor :Filantropica
E trist. Oamenii, fiecare cu capul plecat si pusi pe ganduri. Mai intalnesti si 2-3 “pitzi” fac galagie, incearcand sa atraga atentia; te deprima mai mult. Vai cata prostie!
Vorbeam cu un prieten,mai bine zis se plangea la mine ca n-are 10 milioane sa-si cumpere geaca. Se intreba de ce n-are si el bani multi ca altii.Se compara cu copii de bani gata si se simtea mic. Facem parte dintr-o clasa sociala medie si tot avem pretentii vrem faima, bani. Mai bine comparate cu un cersetor sa vezi ce bine te simti.
Cel mai grav este ca si eu ma numar printre ei.Am pretentii si culmea, tot de la parinti, in loc sa am pretentii de la mine.Am 18 ani si sunt un nimeni.Nu prea imi vad un viitor roz., nu stiu nici macar o limba straina.
tata : “Ai pretentii de la mine sa-ti iau masina, eu nu ti-am cerut sa-mi stii engleza la perfectie.”
mama : "Te crezi printesa.Abea astept sa scap de tine,sa iesi pe bani tai sa vezi cat de greu se fac, ca sa numai arunci cu ei in stanga si-n dreapta"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu