E frumos...E frumos cand este senin! Cand cerul este fara picatura de spuma. Dar mai complicat si totodata mi se pare si mai interesant,daca sunt si putini nori.
Ei te inspira,te fac sa visezi, sa-ti imaginezi, vazandu-i in tot felul de forme care iti inspira copilaria,optimismul.
Putini oameni privesc cerul si poate de aceea mai toti sunt asa posomorati.Ne jucam de-a orele care ranesc,de-a orele care ucid si nu ne dam seaam ca timpul trece asa repede si pierdem momente importante dupa care mai tarziu tanjim.
Pana si weeckend-ul ramane ca o paranteza de tacere.Problema este ca fiecare ramane cu motivul lui in viata, singur,antisociabil si totusi unora le este bine .Cum pot trai asa?Fara nimeni.Prietenii lor sunt gandul si monologul.
Si totusi pentru fiecare dintre noi, in fiecare zi incepe o alta viata in care pentru unii conteaza albul si negrul,verdele intunecat sau cenusiul-sidefat iar pentru altii mai mult culoarea.
