Imi place sa ma cred o mica fotografa

Imi place sa ma cred o mica fotografa

luni, 5 aprilie 2010

Memories


...
As face un mic efort care te multumeste pentru a-mi povesti tot ceea ce este legat de viata ta, iar cei ce reusesc fara prea mari eforturi le dau in schimb admiratia mea.
...
Ce curioasa eram sa aflu despre viata personala a profesorelor mele de suflet in generala. Doamna invatatoare era o tinerica inalta, slaba trasa la fata. Ma intrebam tot timpul cati ani are si imi doream sa ajung ca ea, dar putin mai frumoasa.Profesoara de romana, o doamna admirabila dar simpla, o mana de om (purta tot timpul tocuri ca sa para mai inalta) cu un caracter puternic de-a dreptul o iubeam.Si profesoara de geografie, o doamna in floarea varstei cu un mers apasat, tot timlul eleganta.O admiram foate mult. Ea m-a facut sa-mi doresc sa trec de la visul de a deveni invatatoare l visul de a deveni profesoara de geografie.
...
In aglomeratie orasului e curios fiecare la ce se gandeste, unde se indreapta si ce-l framanta. Fiecare traieste o poveste pe moment sau chiar toata viata.Sunt multe de ascultat.Cele mai importane de ascultat mi se par cele cu final trist.Poate reusesti sa inveti ceva din greselile sau experienta altora.Te trezesc la viata,te scot din aura copilaroasa in care traieti.Cele cu Feti-Frumosi si zane sunt doar de adormit copii.Realitatea e prea dura.
Oare sa ma simt mai fericita pentru ca omul pe langa care am trecut acum p strada are o poveste mai trista decat a mea ?
Categoric da, dar depinde si omul pe langa care am trecut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu